„Figură paradigmatică a poeziei actuale, posesor al unei opere durabile, de o forţă a expresiei vizionare ieşite din comun” - Marin Mincu

Născut din dragostea pentru pământ

Sunt născut din dragostea pentru pământ străin

ce-o nutrea Anton D. Gheorghe, însurat

cu-o săteancă, – Filofteia D. Marin,

căreia atâţia ani de flori i-a scuturat.

Şi-am venit pe lume lanţ de aur ca să leg

fata ceea, de flăcăul care n-o iubea,

ce păcat că nu m-am rupt şi c-am rămas întreg

şi i-am priponit: pe ea de el, pe el de ea...

Irosindu-şi tinereţea laolaltă

le-a azvârlit pe tâmple toamna funigei.

Se găteau să plece-n lumea ceealaltă

când i-am dezlegat, plecând de lângă ei.

Deşi tata nu iubea, a mers spre răsărit,

iar mama spre apusul ei însângerat.

E necazul câteodată-orânduit

să-l îndure pân-la capăt cel ce l-a-ndurat...

Dac-am fost la început şi astăzi nu mai sunt

neiubit de nimeni şi cu fruntea-n cute,

e că prea s-au războit o dată crunt

tinereţile părinţilor pierdute.

Cine mă iubea părea că mă alungă

şi că toate ale mele nu-s dorite.

Mă gândeam că duc durerea îndelungă

a iubirii pe degeaba irosite...

Eram doar născut din foamea de pământ străin

ce-o nutrea Anton D. Gheorghe, însurat

cu-o săteancă, Filofteia D. Marin,

ce se trece precum mărul scuturat.

<<<            

 [index]  [bio-bibliografie]  [ referinte ]  [ texte alese ]  [ galerie foto ]  [ carte de oaspeti ]